Fantasy – Seria Nemuritor – O. G. Arion
1. Ultimul Viking – Primul volum al seriei Nemuritor
O lume nebănuită, întunecată şi plină de primejdii există de mii de ani, ascunsă de ochii muritorilor de rând. O lume guvernată de
propriile reguli, în care creaturi născute încă de la începutul timpului continuă să trăiască, să vâneze, să ucidă. Sau să se adapteze.
Echilibrul este rupt atunci când Victoria, o frumoasă şi încăpăţânată roşcată păşeşte, împotriva voinţei sale, în această lume întunecată şi misterioasă. Fără să fie predestinată, fără ca descendenţa ei să reprezinte un stigmat sau o binecuvântare, Victoria descoperă că există forţe nebănuite şi reuşeşte să supravieţuiască la limită în ceea ce se va dovedi a fi doar începutul poveştii.
Legende nordice, ritualuri vikinge, un blestem străvechi, o călătorie plină de primejdii şi o iubire ce pare imposibilă, totul asezonat cu un umor spumos te aşteaptă între paginile romanului Ultimul viking.
„– Vrei să îl ucid?
La început mi-a venit să râd ca de o glumă bună, dar mi-am dat seama că Arrio vorbise serios.
– Doamne, nu!
– Nu am făcut-o până acum, pentru că era util.
– Nu trebuie să ucizi pentru mine. De fapt, nu trebuie să ucizi. Punct.
Arrio a râs şi m-a mângâiat pe umăr.
– Noi avem un sistem de valori diferit de cel al oamenilor. Avem alte principii, alte legi, alte temeri. Îi torturăm şi ucidem pe duşmani şi ne întoarcem uneori împotriva celor care au crezut în noi.”
2. Te voi găsi – Al doilea volum al serie Nemuritor
O dispariţie misterioasă, urmată de o călătorie palpitantă. Tu ce ai face dacă persoana pe care o iubeşti s-ar afla în pericol de moarte? Da, aşa a gândit şi Victoria, care s-a aruncat orbeşte într-o nouă aventură, de data aceasta în compania bererkerului nemuritor Ian Tomasson.
Destinul îi va purta pe amândoi în Irlanda, pe urmele fomorilor şi ale magiei druizilor, însoţiţi şi ajutaţi de noi prieteni şi ameninţaţi de noi adversari. În acest volum legendele prind viaţă, totul desfăşurându-se cu rapiditate într-o cursă contra cronometru plină de adrenalină şi de surprize, la finalul căreia Victoria va primi cel mai neaşteptat dar. Despre ce este vorba? Citiţi şi veţi descoperi singuri!
“În timpul în care eu făcusem pe McGyver, Lilith se luptase cu contracţiile tot mai dureroase şi lungi.
‒ Cred că este timpul să ajuţi şi tu, i-am aruncat eu peste umăr Demetrei.
‒ Mă dezlegi?
‒ Nu, dar o să mă ajuţi oricum. Doar nu vrei că prețioasa ta stăpână şi progenitura ei să păţească ceva, nu?
Mă întrebam în clipa aceea de unde dracu’ aveam atâta curaj. Şi cum de ajunsesem într-o astfel de situaţie? Eu – Victoria, ajutam la aducerea pe lume a unui copil-vampir, într-un castel înconjurat de magie, în timp ce iubitul meu- vampir şi el – zăcea leşinat într-un colţ, alături de femeia pe a cărei mama o ….! Telenovelă supranaturală, ce mai! Speram doar să reuşesc să scap cu viaţă din toată povestea asta. Dar nu era cel mai potrivit moment pentru filosofie sau pentru mesaje motivaţionale către sinele terifiat.”
3. Dincolo de Timp – Al treilea volum al serie Nemuritor
O crimă. Acuzaţii. O pierdere dureroasă. Şi două poveşti de dragoste ce vin de dincolo de timp.
Vor reuşi Victoria şi Arrio să depăşească obstacolele pe care soarta le ridică în calea lor? Îşi va găsi Ian fericirea şi pacea la care tânjeşte de mai bine de o mie de ani? Leacul atât de preţios există cu adevărat?
Sunt întrebări al căror răspuns se află între paginile romanului Dincolo de timp. Descoperă-le!
„Degetele îmi străluceau puternic. Le ţineam încovoiate ca pe nişte gheare gata să sfâşie. Atacul meu o dezechilibră şi ne-am rostogolit împreună pe dalele de piatră. M-am dezmeticit într-o fracţiune de secundă şi am încălecat deasupra femeii care începuse să se zbată.
În acel moment un cuvânt fu rostit şi pluti spre cerul senin:
‒ Ucide-o.
Ian dăduse sentinţa.
Mâinile mele cu degete strălucitoare se afundară în carnea moale a gâtului celei prăbuşite. Mi-am trimis spre acele zece puncte toată energia pe care o simţeam acumulându-se în interiorul meu. Ochii ei mari clipiră de câteva ori, apoi am simţit cum trupul i se destinde sub strânsoarea mea.
Murise.”
4. Prin Cenușă de Visuri – Al patrulea volum al serie Nemuritor
Aventura continuă, de data aceasta în trecut. Vom călători împreună cu Victoria în Spania şi Franţa anului 1752, vom înfrunta noi primejdii, vom cunoaşte personaje de legendă şi ne vom înfrupta din bucatele savuroasele ale festinurilor din castelele şi hanurile din vremea lui Ludovic al XV-lea cel Iubit.
Cum credeţi că va suporta Victoria toate neajunsurile călătoriei în timp, rigorile epocii şi lipsa tehnologiei moderne în încercarea ei de a găsi un leac pentru Arrio? Pot să vă spun doar atât: va avea parte de o surpriză de proporţii prin apariţia în scenă a unui personaj neaşteptat.
Tragic şi emoţionant, amuzant şi plin de situaţii neprevăzute, acest al patrulea volum va răsturna tot ceea ce credeaţi că ştiţi despre eroii seriei.
„‒ Te duci după el, nu-i aşa?
Am dat din cap.
‒ Îmi pare rău…
‒ Nu. Nu-ţi pare, zâmbi el, iar în acel moment era din nou cel drag mie.
‒ De ce m-ai salvat de pe corabie?
‒ Pentru că te-am simţit în mine.
Asta era! Tot ce trebuia să fac era să intru în mintea lui şi să îl fac să mă uite. Dar nu acum, nu încă.
Dintr-o dată, fără să ştiu de ce, am întrebat:
‒ Ce înseamnă Sigrun?
‒ Victorie.
Plângeam.”
5. Pentru că eu sunt. Pentru că tu ești – Al cincilea volum al serie Nemuritor
Finalul călătoriei sau un nou început?
Cercul se închide, datoriile sunt plătite, iar secretele cele mai întunecate ies la iveală. Un nou unghi, o nouă perspectivă se dezvăluie sub ochii cititorului. Şi peste toate acestea pluteşte insistent întrebarea Victoriei: „Oare la sfârşitul drumului mă voi regăsi pe mine, cea de odinioară?”
Nu vă rămâne decât să descoperiţi răspunsul la această întrebare pe parcursul acestei noi poveşti palpitante ce va încheia seria Nemuritor.
„Da, era purgatoriul, fără nicio îndoială, acel loc în care trebuia să te împaci cu trecutul şi să treci mai departe. Problema era că nu mă simţeam deloc împăcată. Şi nici pregătită să trec dincolo, orice ar fi însemnat asta. Mă simţeam vie. Şi lăsasem mult prea multe în urmă, oameni pe care îi iubeam şi de care nu voiam să mă despart. Arrio, Ian, Dodo, bunicul, părinţii mei. Prietenii. Viaţa mea aproape perfectă.
Mă durea singurătatea. Îmi încolţeau în suflet un soi de flori mari, colorate, ce îmi făceau sângele să alerge mai repede prin vene şi mă îndemnau să mă las purtată de acel sentiment de sublimă renunţare. Îşi încolăceau tulpinile în jurul coastelor mele, iar petalele îmi alintau pielea. Aproape că le puteam pipăi, de parcă pieptul mi se deschisese lăsând expusă inima ce palpita caldă. Flori otrăvite. Să dormi. Să renunţi. Să visezi veşnic.”
Recenzii
Nu există recenzii până acum.