Roman de Dragoste – Într-un Cămin de Domnișoare/Călător din Noaptea de Ajun – Anișoara Odeanu
Scriitura frustă, lucidă şi lipsită de sentimentalism, dar nu şi de sensibilitate, din romanele Anişoarei Odeanu i-a adus autoarei elogiile colegilor contemporani de breaslă şi aprecierea publicului. Generaţii de cititori s-au identificat cu personajele ei feminine – neliniştite, singuratice, vitale, aflate mereu în căutarea noului şi a emoţiilor.
Dany Penzza, eroina din Într-un cămin de domnişoare, şi Olga din Călător din noaptea de Ajun sunt tinere studente cultivate, curioase, boeme, dar care par să aştepte tot timpul, mai mult sau mai puţin conştient, ivirea dragostei.
Sentimentele şi experienţele lor amoroase vin şi trec, notate de cele două fete cu minuţie şi cu un soi de detaşare imparţială care ascunde, de fapt, nostalgia unei mari iubiri.
Ar putea aceasta să fie Peter, neamţul care apare în ambele romane, personaj capricios ce pare să-şi pună amprenta definitivă asupra iubitelor sale?
Jurnale ale trăirilor sufleteşti, romanele Anişoarei Odeanu sunt un omagiu adus tinereţii mereu surprinzătoare, libere şi dezinvolte.
Anișoara Odeanu (n. Doina Stella Grațiana Peteanu, 28 mai 1912, Pădureni, județul Timiș – d. 1 septembrie 1972, Lugoj, județul Timiș) a fost o poetă, prozatoare și jurnalistă română.
S-a născut în familia profesorului Aurel Peteanu, profesor de română și latină, publicist, animator cultural în perioada interbelică, al Lugojului și a Vioricăi (născută Bujigan). Urmează școala elementară la Lugoj și studiile liceale, între anii 1922 și 1929, la Liceul de fete din Timișoara. Urmează cursuri la facultatea de Litere din București între 1929 și 1933. În 1930 și 1931 urmează cursuri de limbă franceză la Dijon și Grenoble. Studiază dreptul la Universitatea din București începând în 1933 și își ia licența în anul 1936.
La vârsta de 9 ani, în 1922, îi apare poezia După mure în revista Lumea copiilor.
Debutează literar în anul 1934 cu romanul Într-un cămin de domnișoare, care este primit favorabil de critică. George Călinescu numind-o „întâia ingenuă a literaturii române feminine”
A făcut parte din redacțiile Adevărul literar și artistic (1929 – 1934), Universul literar (1937 – 1940), Viața (1940 – 1943). A colaborat și la Revista Fundațiilor Regale, România literară, Viața românească și pentru câteva publicații bănățene, Semenicul, Banatul, semnând recenzii, reportaje, interviuri, articole de opinie.
Deoarece în timpul războiului a scris articole antisovietice și chiar o broșură pro-legionară comandată de Ministerul Propagandei, după război este nevoită să se retragă din activitatea literară și se refugiază împreună cu soțul său, doctorul Dan Crivetz, la Vărădia, apoi la Anina, iar, în final, la Lugoj.
Este reabilitată de autoritățile comuniste după anul 1965 și începe să publice, din nou.
Se sinucide în anul 1972. După decesul soțului, scriitoarea s-a îngrijit de toate formalitățile necesare înmormântării, după care s-a închis în propriul dormitor, iar a doua zi, trupul i-a fost găsit fără suflare
Vârtejul
48. Sărutul din Fata Sfinxului
Dragoste nesfarsita
Sara-Nostalgic-Nr.106-Brianna Cleeve
105. Fata Colonelului
O multime de soti
45. Micuța Vrăjitoare
Iubiri tradate la Hollywood
La Noapte și Întotdeauna
Numai pentru Îndrăgostiți
12. O Căsătorie Magnifică
Scarlett
Acest Har Necruțător
9. Niciodată să nu Râzi de Dragoste
Amantii furtunii
Lace
Piratica I
Bestia
43. Salvată de Dragoste
61. Călătorie spre Necunoscut
Anielka
Femeia Pierdută
Academia Vampirilor - Inițierea
A Doua Lună Plină
Secretul
Gypsy Bride (Întoarcerea la Cranleigh)
Aripi de argint
Niciodata prea bogat
Escrocul 


Recenzii
Nu există recenzii până acum.