Mobilul

Horror – Mobilul – Stephen King

Evenimentul care aruncă civilizația într-un al doilea Ev Întunecat este cunoscut sub numele de Pulsul. Virusul este transmis prin fiecare telefon mobil aflat în funcțiune în lume. În doar câteva ore, cei care răspund la apeluri devin infectați.

În Boston, artistul Clayton Riddell fuge din inima explozivă a orașului. Știe că trebuie să ajungă la fiul său înainte ca băiatul să-și pornească micuțul telefon roșu. Iar timpul se scurge…

Civilizația nu se termină cu o explozie sau cu un suspin. Se termină cu un apel pe telefonul mobil.

Ceea ce se întâmplă în după-amiaza zilei de 1 octombrie a ajuns să fie cunoscut drept Pulsul, un semnal transmis prin fiecare telefon mobil aflat în funcțiune, care își transformă utilizatorul în ceva… ei bine, ceva mai puțin decât uman. Sălbatic, ucigaș, lipsit de rațiune — pornit într-o furie oarbă.

Act terorist? O farsă cibernetică scăpată de sub control? Nici nu mai contează, nu pentru cei care au evitat atacul tehnologic. Pentru ei, ceea ce contează este să supraviețuiască dezastrului.

Curând, un grup de supraviețuitori — „normalii”, cum își spun ei — se adună pe terenul Academiei Gaiten, unde directorul și un elev rămas au ceva uimitor și înfricoșător să le arate pe terenul de fotbal luminat de lună.

Devine clar că nu există scăpare. Singura opțiune este să le țină piept.

Cell este clasicul Stephen King: o poveste de groază sângeroasă și suspans intens, care face de neimaginat să pară pe deplin posibil și fascinant.

„O privire tehnofobă, convingătoare, asupra sfârșitului civilizației, cu observații sociologice care te pun în gardă.“ Publishers Weekly

„Privi în jur neliniștit. Toate locuințele erau întunecate – alimentarea cu electricitate se oprise deja – și puteau foarte bine să fi fost părăsite, atâta doar că el avea senzația că niște ochi îi urmăreau. Ochii nebunilor? Teldemenților? Se gândi la Femeia Power Suit și la Pixie Albă, la smintitul în pantaloni gri și cravată ferfenițită, la bărbatul în costum de afaceri care smulsese cu dinții urechea câinelui. Se gândi la bărbatul gol, care împungea aerul cu antenele de mașină în timp ce alerga. Nu, urmărire nu era un cuvânt care să facă parte din repertoriul teldemenților. Ei se repezeau, pur și simplu, la tine. Dar dacă în casele acestea – sau cel puțin în unele dintre ele – se ascundeau oameni normali, unde erau teldemenții?“

Cell

 Young Adult Fantasy

Pagina oficială Stephen King – Link