O prada usoara

Editura LIRA Nouă Victoria Huntington se credea la adapost de vanatorii de zestre. Nu si fata de Lucas Colebrook. In fata farmecului sau si a gustului comun pentru escapadele nocturne, nechibzuita Victoria Huntington nu poate rezista. Se pare insa ca o astfel de companie este mai periculoasa decat se astepta Victoria, mai ales cand se amesteca si fantomele trecutului… Historical Romance CAPITOLUL 1 Victoria Claire Huntington isi dadea seama cand cineva are ganduri ascunse cu ea; nu ajunsese la matura varsta de douazeci si patru de ani fara a fi invatat sa-i recunoasca pe sofisticatii vanatori de zestre din lumea buna. Mostenitoarele erau, la urma urmei, un vanat atragator. Faptul ca era inca nemaritata si stapana a unei averi substantiale era o dovada a indemanarii ei de a scapa de oprtunistii smecheri si vicleni care misunau prin saloane. Victoria se hotarase de mult sa nu se lase prada farmecului lor inselator si superficial. Lucas Mallory Colebrook insa, noul conte de Stonevale era altfel. Putea fi si el un oportunist, dar in mod sigur nu exista nimic viclean sau superficial la el. Printre paunasii din lumea buna, contele era un vultur. Victoria incepea sa se intrebe daca nu cumva chiar calitatile care ar fi trebuit sa o puna in garda, taria ascunsa si vointa neinfranta pe care observase la el, nu erau exact lucrurile care o atrageau. Era de netagaduit ca fusese fascinata de acest om inca din clipa in care il cunoscuse, cu mai putin de o ora in urma. Atractia pe care o simtea era extrem de tulburatoare. De fapt, era de-a dreptul periculoasa. -Cred c-am castigat iar, milord. Victoria isi cobori mana ei elegant inmanusata si rasfira cartile pe postavul verde al mesei de joc, trimitand adversarului ei un zambet ametitor. -Felicitari, domnisoara Huntington. Se pare ca aveti un noroc formidabil in seara asta. Stonevale, ai carui ochi cenusii o faceau pe Victoria sa se gandeasca la stafii misunand in miezul noptii, nu arata deloc afectat de pierdere. Parea mai degraba cuprins de o satisfactie discreta, ca si cum tocmai i se realizase un plan alcatuit cu grija. Avea aerul ca anticipase cu calm totul. -Da, am un noroc uimitor in seara asta, nu?murmura Victoria. S-ar putea chiar banui ca am fost ajutata… -Resping o astfel de posibilitate. Nu pot accepta sa va patati onoarea, domnisoara Huntington. -Sunteti foarte galant, milord. Dar aici nu era vorba de onoarea mea. Va asigur ca sunt perfect constienta ca n-am trisat. Victoria se opri brusc. Isi daduse seama ca prin aceasta remarca se afla acum pe o gheata extrem de subtire. Practic il acuzase pe conte ca jucase cu carti masluite pentru a-i da ei posibilitatea sa castige. Ochii lui Stonevaleo fixara pe deasupra mesei. Expresia lor era enervant de calma, infricosator de calma, gandi Victoria cu un fior. Ar fi trebuit sa existe un licar de emotie in privirea aceea cenusie, rece, dar nu exista nimic in afara de o anumita incordare. -Nu vreti sa va exprimati mai clar, domnisoara Huntington? … … … … … … … … .