Povestitorul

Editura LUCMAN – 384 pagini Nouă Frica e surogatul durerii. Ea apare prima. Te uiți prin luneta mașinii, apoi prin fereastra de pe partea ta. Te deplasezi cu cincizeci de kilometri la oră, pe banda corectă, îndreptându-te spre ieșirea de la Wilshire a autostrăzii San Diego. Totul e în regulă. Dar apoi vezi cum camionul mare cu remorcă trece ca glonțul pe lângă tine, venind de pe banda din stânga, îți taie calea și parcă te provoacă la întrecere până la ieșirea de pe autostradă. – Tâmpitul! am rostit, frânând brusc ca să fac loc camionului. Dar camionul a rămas în continuare lângă mine. Am apăsat iarăși frâna, mai tare. Frica a început să-mi crispeze măruntaiele și gâtul. Vehiculul se înclina spre mine, uriaș, ca un monstru preistoric cenușiu. Am tras de volan în sensul opus lui. Camionul se răsturna spre mine, cu încetinitorul parcă. Cred că am strigat în spăimântat: – O să mă omori, dobitoc nenorocit! Vehiculul s-a răsucit, aproape frângându-se la articulația remorcii, și-a aprins cele șase faruri puternice, orbitoare. Apoi frica a dispărut și i-a luat locul o durere de neînchipuit; am strigat iarăși când cele cinci mii de tone de oțel s-au prăbușit, împingându-mă în beznă.