Seria Minerva Tutovan

Roman Politist – Seria Minerva Tutovan – Rodica Ojog-Brașoveanu

Aventurile celei mai neobișnuite anchetatoare create de Rodica Ojog-Brașoveanu: Minerva Tutovan, o detectivă excentrică, inteligentă și necruțătoare cu infractorii. Cu un remarcabil spirit de observație, un umor inconfundabil și o galerie de personaje memorabile, seria îmbină misterul, spionajul și suspansul într-o atmosferă autentică a Bucureștiului anilor ’70–’80.

1. Spionaj la mănăstire – Primul volum din seria Minerva Tutovan

Fostă profesoară, actual maior de Securitate, Minerva Tutovan este perspicace, inteligentă, ironică și plină de îndrăzneală. Alături de Dobrescu, fost elev de-ai ei, actualmente locotenent, face echipă pentru dezlegarea unor cazuri stranii.

Dincolo de zidurile unui liniștit lăcaș de cult, un profesor este ucis. Dintr-o crimă obișnuită, ițele poveștii se complică, fiindcă Lucaci, profesorul ucis, se pare că avea în posesie un medicament ce poate fi o armă terifiantă în mâini nepotrivite.

Minerva și Dobrescu își intră în rolul de duo clasic „polițistul bun – polițistul rău“ și caută făptașul sau făptașii.

Vor descoperi criminalul la timp?

2. Omul de la capătul firului – Al doilea volum din seria Minerva Tutovan

Minerva Tutovan, dușman de temut al răufăcătorilor, unul dintre cele mai reușite personaje ale Rodicăi Ojog-Brașoveanu, reintră în acțiune!

O rețea de falsificatori de diplome de inginer nu pare o afacere foarte periculoasă – până când trei persoane care apelează la aceste servicii sunt ucise în chip misterios.

Creierul întregii operațiuni dirijează totul prin telefon și pare să fie mereu cu un pas înaintea Minervei Tutovan.

O pasionantă poveste despre spionaj și contraspionaj, plasată în Bucureștiul anilor ’70.

„Aruncă o privire întâmplătoare în vitrina unei cofetării. Mormane de dulciuri în culcușuri de staniol, cu panglici savant învolte, cutii de bomboane cu festoane de hârtie dantelată, intime ca un fragment de jupon. Înregistrări abstracte, absurde, care nu se înscriau în circuitul stării sale de spirit. Se miră că le percepe, ca și cum orice imagine străină de ceea ce avea să i se întâmple era fără noimă, nu putea, nu trebuia să existe.

Mergea izbindu‑se de trecători, de călătorii coborâți în stație. Oamenii se întorceau surprinși. Pierduse eschiva aceea reflexă a umerilor care evită obstacolele, care se scuză.

Traversă piața și, după câteva manevre, verificându‑și mereu spatele, ajunse în Calea Rahovei. O siluetă se desprinse din apropierea restaurantului Cluj și pentru o fracțiune de secundă Pascu îi întâlni ochii. Avu impresia absurdă că celălalt îl aștepta, că sesizează o umbră de recunoștință, un licăr particular al expresiei. Îi auzea pașii în spate și după câțiva metri avu certitudinea că este urmărit.“

3. Minerva se dezlănțuie – Al treilea volum din seria Minerva Tutovan

Există un leac-minune care ajută la regenerarea completă a țesuturilor, după un accident mortal. Autoritățile române, precum și agenții unor forțe necunoscute intră într-o cursă contracronometru pentru a afla secretul din spatele acestei minuni medicale și pentru a pune mâna pe ea.

O capcană, o partidă de cărți, un vals, un om gri, un han pe lângă Peștera Sihastrului, o spargere și câteva asasinate mai târziu, Minerva Tutovan se dezlănțuie, cu tot talentul ei detectivistic, pentru a descurca ițele acestui caz.

Cine e inventatorul leacului „nemuririi“?

Cine este omul gri?

Și, mai ales, cine este criminalul?

„Minerva învățase pocher pe la 12 ani, într‑o vacanță ploioasă petrecută la tanti Caliopi la Lerești, lângă Câmpulung Muscel. Mătușă‑sa trișa – femeia asta n‑a suportat niciodată să piardă altceva în afară de bani, chei, timp și doar din când în când umbrela. Achitarea datoriei consta în trei cucuriguri răsunătoare urlate de pe acoperiș.

Din cauza aceasta și numai dintr‑aceasta, Minerva lupta din răsputeri ca să câștige, urmărind cu ochi de șoim manevrele lui tanti Caliopi. Plăcerea de a o vedea pe mătușă-sa cățărându‑se în vârful casei să strige cucurigu – spectacol pasionant, urmărit de vecini și găzdoi la ore fixe – era inegalabilă.

De fapt, după câteva zile, le vizitase agentul sanitar, care le întrebase cu un tremur ciudat al glasului și fără să intre în casă dacă nu cumva le poate fi de folos.“

4. Plan diabolic – Al patrulea volum din seria Minerva Tutovan

La bordul unui avion se află un preot, un caricaturist, un scriitor, un economist și alte personaje. Ceea ce poate părea începutul unui banc savuros devine repede începutul unui film horror, atunci când niște oameni sunt uciși în timpul zborului, după „un plan diabolic.“

Cine este autorul dublei crime?

Cum și de ce s-a petrecut ea?

Ce ascund personajele de la bord?

Rodica Ojog-Brașoveanu propune un final care te lasă fără glas, unul imposibil de bănuit, ca în orice roman polițist care se respectă.

„Ovidiu Diamantopol își lăsă cârjele pe bancheta mașinii și răsuflă ușurat. Șoferul întrebă fără să se întoarcă, prinzându‑i privirea în oglinda retrovizoare:

– Unde mergem?

– Aeroportul Otopeni.

– Aha! înțelese celălalt… Cursa de Viena, 22 și 5.

Diamantopol zâmbi distrat.

– Da, da… Cursa de Viena.

Abia își stăpânea tremurul mâinilor. „În sfârșit! Dumnezeule! În sfârșit… Nu, n‑a fost în zadar!“ Tot drumul nu văzu nimic. În fața ochilor avea o singură figură. O figură fără trăsături: Diavolul Alb.“

5. Stilet cu șampanie (Panică la căsuța cu zorele) – Al cincilea volum din seria Minerva Tutovan

În dimineața zilei de 1 ianuarie, inginerul Dan Manu e găsit lângă rafturile bibliotecii, cu un cuțit înfipt între omoplați.

Pentru a rezolva crima, Minerva Tutovan trebuie să navigheze printre cei apropiați victimei, toți cu vieți complicate și câteva secrete surprinzătoare: Cora Manu, soția serafică, bătrânul și avarul Jack, tânărul escroc Titel, Georgeta, gospodina prostănacă, eternul îndrăgostit Mihai și restul.

Ce scenă mai potrivită pentru a investiga o crimă decât microuniversul unei gospodării în care toate problemele se bagă sub preș?

„Ce râs are bărbatul ăsta! Clocotesc în el atâta poftă de viață, atâta robustețe, atâta lumină! Mă întrebam azi‑noapte dacă Șerbănescu ar putea ucide. Iar de dimineață, când își prepara micul dejun, încercam să‑i văd palmele. Eu le am scurte, cu muchia exterioară bombată. Mâini de tip mercurian, mâini capabile să omoare.

De câteva zile dorm prost, gândurile cele mai bizare îmi ațâță insomniile. Mi s‑a năzărit deodată că nu sunt singura care dorește moartea lui Dan. Și n‑aș suporta să mi‑o ia altcineva înainte. Ar însemna că totul a fost zadarnic.

Cine ar putea s‑o facă? Jack, Titi, Toni? M‑am oprit la Șerbănescu. Nu pentru că ar avea o autentică vocație criminală, ci din cauza eventualului mobil. O iubește pe Cora. O iubeşte cum nu multor femei le‑a fost dat să fie iubite. E de ajuns să te uiți la el ca să‑ți dai seama că ar fi în stare să sărute și urma paşilor ei.“

6. Nopți albe pentru Minerva – Al șaselea volum din seria Minerva Tutovan

Tâlharii pun stăpânire pe un oraș. Sursa răului este necunoscută și panica îi cuprinde rapid pe toți locuitorii care nu se pot lupta cu inamicul. Fiecare devine suspect și fiecare ascunde o poveste ce poate fi periculoasă pentru ceilalți.

Cine se află în spatele atacurilor?

Oamenii reacționează imprevizibil în situații de criză, adevărul și minciuna se confundă, o comunitate mică poate fi plină de surprize. Minerva Tutovan va încerca să descurce ițele și să-i identifice pe adevărații tâlhari.

„Așa stând lucrurile, mă voi mulțumi să spun că în P. soarele de ora zece este adorabil. Usucă lacrimile de pe obrajii proaspeți ai hortensiilor și trandafirilor, pe cerul tot atât de albastru ca o ceramică olandeză, acoperișurile roșii și argintii se profilează superb, lămâița, scorușele și sângele‑voinicului îmbălsămează grădina școlii, iar pe islazul din apropiere pasc niște vaci formidabile, toate fruntașe.

Pe umerii lui D.D. Teodorescu poposesc porumbei, fluturi albi flirtează, dând târcoale nasului de bronz; în fața frizeriei lui Tarzan, trotuarul abia stropit strălucește, înăuntru canarii cântă. Despre o asemenea dimineață este vorba și acum. A doua dimineață pe care o petrec în P., după o noapte nedormită. N‑a plecat bine Grațiela Duma și m‑a vizitat Olimpia Dragu, apoi Lia Georgescu. Mă voi ocupa însă mai târziu de ele. Vreau să dau o fugă până la Procuratură, apoi voi trece pe la uzină.“

7. Violeta din safe – Al șaptelea volum din seria Minerva Tutovan

Povestea începe la Restaurantul București, unde un grup nespus de ciudat comite niște violențe inexplicabile.

În altă parte, un inginer care lucrează la un proiect de importanță națională găsește… o violetă într-o casă de bani la care numai el are acces.

Cine era fata agresată în restaurant?

Cum a apărut floarea într-un loc secret?

Ce legătură există între cele două planuri?

Răspunsurile se află în acest roman irezistibil pentru toți iubitorii de suspans.

„– Trăiesc un mister. Dacă n-aș fi un tip eminamente realist […], aș zice că în toată afacerea asta s-a strecurat o fantomă. Veniți, vă rog, după mine.

Micul salon dădea într-un coridor, la capătul căruia se afla o ușă într-adevăr blindată. Drugi de fier, încuietori complicate, o broască cu cifru. Vasiliu manevră cheile, apoi discul și pătrunseră într-o încăpere pătrată, de circa zece metri pătrați. Fereastra îngustă era zăbrelită cu gratii.

Minerva își roti ochii. […] Arătă cu bărbia spre dulapuri:

– …Ăăă… șifonierele astea sunt pline cu documente? […]

– Nu vă grăbiți. Conțin, în cea mai mare parte, lucrări vechi, a căror noutate s-a consumat, sau simple încercări abandonate […]. Ceea ce e de actualitate păstrez în fichet, iar cheia – o yală japoneză ultimul tip – se află în permanență la mine.

– Văd! În consecință, care este necazul dumneavoastră?

– Azi-dimineață, rosti Vasiliu, când am intrat aici ca să-mi iau niște note de care aveam nevoie la serviciu, am găsit chiar lângă fichet o floare!

– Ce?!

– O violetă!

– Aha! Cum rămâne cu ușa dumneavoastră super-blindată?

Dădu din mână.

– Eh! Unde-i floarea?

– Uitați-o acolo, pe pervaz…“

Seria Minerva Tutovan

Roman Politist

Rodica Ojog-Brașoveanu