Timpul se intoarce

Editura BRANCUSI – 451 pagini – Trebuie sa fim nebuni, spuse Lorenzo. Cinevra râse. – Arați puțin bizar, spuse ea, dar magnific. Ploaia îi scâldase trupul gol, atletic, lipin- du-i pârul pe capul frumos modelat. Pe pieptul larg i se răspândiseră șuvițe din coroana de viță de vie care îi căzuse pe o sprânceană. – Ești ca o nimfă care a căzut în râu, zâmbi Lorenzo, scuturându-i o picătura de apa de pe vârful nasului. Și ea era goală, cu o coroană de flori sălbatice. Lorenzo le culesese și împletise coroana cu degetele lui lungi, suple, mai înainte de a începe ploaia. Erau pe câmpul de la La Vacchia unde_ se iubiseră pentru întâia oară acum trei ani. în fiecare an, de Ziua Lunii Mai, reveneau acolo să recreeze bucuria descoperirii iubirii lor. Acum plouase pentru prima data. Cinevra se întinse spre el și-i îndrepta coroana. Mâinile lui Lorenzo le atinseră pe ale ei, apoi alunecară de-a lungul brațelor ude, de-a lungul coapselor, trâgând-o mai aproape de el. Ea îi înconjura gâtul cu brațele, ochii li se întâlniră, schimbând făgăduieli fără cuvinte, și râsul înceta, în timp ce buzele li se întâlniră, ploaia se opri tot așa de brusc cum începuse, și o briză calda alungă fiorul de răcoare de care erau pătrunse trupurile lor ude.